„Criza crizelor e cea de umanitate, atenţionează Patriarhul Daniel”
(Lucian Avramescu în “Jurnalul Naţional”, 3 februarie 2009)
Problemele cu care s-a confruntat Biserica Ortodoxă Română în luna ianuarie 2009, aşa cum reiese din analiza critică a informaţiei religioase pe această lună (în special din informaţiile negative) sunt: credinţa religioasă emoţională sau de faţadă a românilor, tendinţa de închidere a Bisericii faţă de societate, fenomenul “Ortodoxie versus Ortodoxie”, forme sociale de anarhism venite pe filon bisericesc, metode indecente de supravieţuire ale bisericii în perioada de criză, lipsa de atitudine a mai marilor bisericii ortodoxe române, închiderea Bisericii faţă de societate, Patriarhul Bisericii Ortodoxe a Rusiei critică Biserica Ortodoxă Română, tendinţa Bisericii de a acompania Statul etc.
1. CREDINŢĂ DE FAŢADĂ. La capitolul Servicii Religioase, unde Biserica Ortodoxă Română a stat cel mai bine, este elocventă afirmaţia părintelui Ioan Iordache din articolul “Credinţa de faţadă şi credinţa adevărată”, apărut în Adevărul (27 ianuarie 2009) sub semnătura d-rei
Andreea Romanovschi: “Sunt oameni care au probleme şi care speră într-o rezolvare rapidă a acestora. Credinţa e tot ce le-a mai rămas. Dar uită că trebuie să aibă răbdare”.
2. ORTHODOXIE VERSUS ORTODOXIE. Lipsa de unitate din interiorul Bisericii Ortodoxe compromite autenticitatea învăţăturii creştine ortodoxe, tendinţă subliniată, la capitolul Opera culturală, de apariţia interpretărilor culturale gen “Orthodoxie versus Ortodoxie”. Agenţia de ştiri Catholica, a semnalat apariţia la Editura Curtea Veche a cărţii d-lui Cristian Bădiliţa “Orthodoxie versus ortodoxie”. "Orthodoxia – afirmă Cristian Bădiliţa - nu trebuie identificată cu ortodoxia - confesiune creştină rezultată în urma rupturii de la 1054. Această lărgire presupune şi adâncirea semantică a termenului `orthodoxie`, întrucât creştinismul nu este dogmă goală, ci întruparea dogmei cristice într-un mod de viaţă conform cu Evanghelia. Operând o asemenea distincţie autorul doreşte o decantare a valorilor adevăratei orthodoxii, criticând - uneori cu accentuată pasiune, dar mereu obiectiv şi argumentat -, variantele ideologizate şi, în fond, necreştine ale falsei `ortodoxii`.
3. FORME SOCIALE DE ANARHISM ÎMBRĂCATE ÎN HAINĂ BISERICEASC DETERMINATE DE CREDINŢA RELIGIOASĂ EMOŢIONALĂ A ROMÂNILOR. Din păcate, lipsa dezbaterii publice, a creat în societatea românească temeri legate de însemnarea românilor cu cifra 666. Astfel, în articolul “Pãrintele Iustin, sprijinit de teologi în „cruciada“ împotriva cipu-rilor” (Monitorulde Neamt, 28 ianuarie 2009), Pr. Prof. Dr. Mihai VALICÃ, Universitatea „Al. I. Cuza“, Iasi, Facultatea de Teologie Ortodoxã „Dumitru Stãniloae“ arată că: Nimeni din Guvern, nu s-a gîndit sã supunã aceastã temã dezbaterii publice, ca o problemã de eticã cetãteneascã sau de eticã biometricã a tehnologiei moderne, asa cum s-ar cuveni unei tãri democratice, la care se pare cã sîntem doar figuranti”. Analizând capitolul Simboluri religioase, plecând de la dezbatarea publică a Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) din data de 22 ianuarie a.c. referitoare cifra 666, se poate observa cât de emoţională este credinţa religioasă a românilor care s-au lăsat foarte uşor antrenaţi în diversele curente de opinie formate în jurul acestui tip de dezbatare. De altfel, tocmai din această cauză lancea AZEC - asociaţie care s-a dizolvat în urma conferinţei din cauza frământărilor interne - s-a frând atât de uşor în scutul lui 666. Această dezbatere – care, din punctual nostru de vedere, semnalează faptul că românii creştini ortodocşi ţin la intimitate – la determinat pe Pr Eugen Tanasescu, în materialul Lamuriri si iertaciuni, difuzat la Radio Dobrogea (20 ianuarie 2009) să sublinieze tendinţele anarhiste din societatea românească care vin pe filonul dezbaterilor legate de cifra 666: “A isteriza pe credinciosi cu mesaje alarmiste e o greseala…a nu te supune ierarhiei e semn de anarhism…iar de aici pana la schisma e numai un pas”. Soluţia propusă de
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, consemnată de Lăcaşuri Ortodoxe (27 ianuarie 2009), se întrevede din următorul pasaj: “cu pasapoartele biometrice ne sunt de folos pentru a calatori in "ţara tuturor posibilităţilor", cu paşapoartele teometrice vom călători în ţara cea de sus” În pus, Patriarhia Română a fost nevoie să ia atitudine: “Biserica Ortodoxă Română nu aprobă iniţiative particulare şi de grup, fără consultarea şi binecuvântarea ierarhului locului, care provoacă mai mult tulburare, decât să clarifice problema” (Comunicat, Biroul de Presă al Patriarhiei, 28 ianaurie 2009).
4. METODE INDECENTE DE SUPRAVIEŢUIRE ALE BISERICII ÎN PERIOADA DE CRIZĂ. Din analizarea tematicii referitoare la “Marketing & management religios” rezultă că, în cazul unei crize economice grave şi de durată, Biserica nu are prea multe opţiuni de supravieţuire decentă. Există posibilitatea ca psihoza creată de cifra 666, ca pretext la introducerea paşapoartelor bimetrice, să aibă legătură cu criza economică care a afectat întreaga lume. Lucian Mândruţă, în articolul “Paşaportul cu cip. Cirip!” (Jurnalul Naţional, 31 ianuarie 2009) sugerează că această problemă reprezintă o diverisune care să distragă atenţia de la corupţia şi criza economică cu care se confruntă ţara noastră. “Însă nebunia, la nivel naţional, e altundeva. Păsărelele care se rotesc în jurul capului celor speriaţi de cip-uri sunt nimic pe lângă vulturii care se învârt în jurul celor care cer acum măriri de salarii şi investiţii masive.Cip-cirip, poate n-aţi observat: diavolul e în detalii fără şase şase. Încercaţi pe la 3%-4%, deficit bugetar...”. Concluzia transpare din articolul “Bănuţul Cezarului” (Capital, 14 ianuarie2009) în care Bogdan Ciubuc ridică o problemă interesantă: “Cum dă Biserica piept cu criza?”. Jurnalistul e de părere că “ întrucât generozitatea nu face casă bună cu foamea, în cazul unei crize economice grave şi de durată, Biserica nu are prea multe opţiuni de supravieţuire decentă”. Aceiaşi concluzie o exprimă elocvent şi
Cornel Ivanciuc în articolul “666” din “Gardianul” (3 februarie 2009) “N-am auzit ca stirpea aceasta nobila, ceata neprihanita de evlaviosi cu fetele captusite de barbi venerabile, in privirile carora dantuie flacarile unei sfinte månii, imbarbatati de cuvioase cu naframi de mucenite pe cap, care se arata extrem de revoltata impotriva evidentelor biometrice, sa se plånga de faptul ca popa iti cere spaga cånd ti se naste un copil si trebuie botezat, alt spert nenorocit cånd copilul trebuie cununat si o mita finala cånd parintele copilului trebuie inhumat. Nu l-am reperat pe niciun luptator de azi impotriva numarului fiarei, specializat in calculul probabilitatilor, sa ia atitudine impotriva cårdasiei autoritatilor cu infractorii si impotriva justitiei care l-a eliberat din penitenciar pe tatal violator, care i-a turnat trei copii fiicei sale. Daca as da dovada de buna crestere si as face un calcul crestin, minimal, cred ca 666 este numarul persoanelor care au manifestat impotriva pasapoartelor biometrice”.
5. LIPSA DE ATITUDINE A MAI MARILOR BISERICII ORTODOXE ROMÂNE. La capitolul Disciplină bisericească, semnalăm faptul că din sinteza psiho-teologicã a comunicatului pãrintelui Iustin din data de 14 ianuarie 2009 făcută de profesorul universitar Mihai Valicã, de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stãniloae“ din Iasi, rezultă tendinţa substituirii „arhipãstorilor, mai marii acestei Biserici” din cauzã că aceştia nu iau atitudine. Acest lucru l-a determinat şi pe
Paul Rogojinaru ca, în articolul “Popii, paşaportul biometric şi Apocalipsa” (Adevărul, 23 ianuarie 2009) să ironizeze dezbatera legată de cifra 666 şi să semnaleze faptul că Biserica omite să dezbată cazuri mai importante din sânul ei: “Preacurvia. Cel mai recent caz în care un reprezentant al Bisericii a fost implicat este cel al preotului Florin Ciutoiu, de la Biserica Sfântul Andrei din Cernavodă. Acesta a fost văzut într-o înregistrare postată pe internet când întreţinea raporturi sexuale cu o femeie. Homosexualitatea. Au fost cazuri în care reperzentanţi ai Bisericii au fost subiectul unor astfel de scandaluri. Cel mai recent este cel în care un preot din Stoileşti-Vâlcea, Florin Darius Matei, a mărturisit că a avut relaţii intime cu stareţul schitului Trivale din Piteşti, Gherasim Nicuţ. Corupţia. Unul dintre cazurile recente şi de anvergură este cel al preotului Laurenţiu Floroiu din Vedea-Argeş. Faţa bisericească a fost implicată în scandalul permiselor, având rolul de intermediar de clienţi pentru poliţiştii şpăgari. Acum este arestat preventive”.
6. ÎNCHIDEREA BISERICII FAŢĂ DE SOCIETATE. La capitolul Media Relation, este definitorie afirmaţia d-lui Alin Ionescu de la jurnalul Cotidianul (20 ianuarie 2009): “În orice caz, sentimentul meu e că deschiderea către media a patriarhului Daniel înseamnă mai degrabă hotărârea de a folosi mijloacele de informare ale secolului XXI în scopul închiderii şi mai accentuate a Bisericii în sfera celor mistico-administrative şi nu, aşa cum părea, un simptom al deschiderii către societate”. Această închidere a condus, datorită dezbinărilor determinate de căutarea disperată a unor lideri spirituali, la diluarea influenţei jurnaliştilor creştini în presa laică. Editorialul Evenimentului Zilei (25 ianuarie 2009), “Sunt noile paşapoarte satanice?”semnat de Florian Bichir, a semnalat problema lipsei de coeziune în Biserica Ortodoxă Română: “Altceva este însă trist, lucru demonstrat de dezbaterea AZEC. Că nu putem fi uniţi, că după ce există o mână de jurnalişti creştini şi aceştia sunt dezbinaţi. Ştiu asta pentru că am fost membru fondator, dar m-am retras la timp. Am alte lucruri mai bune de făcut decât să-mi irosesc
energia explicând la infinit că nu sunt homosexual, evreu, mason sau alte elucubraţii. Acuzaţii care le-au făcut o reală plăcere la un moment dat unor membri de marcă AZEC. Simpla simpatie pentru diferiţi ierarhi nu-ţi permite să arunci cu zoaie sau să te bucuri când un coleg este împroşcat cu noroi”.
7. BISERICA ACOMPANIAZĂ STATUL. La capitolul Relaţia cu Statul, se poate observa tendinţa de asociere a Bisericii Ortodoxe Române cu autorităţile Statului. Din această asociere se desprinde uşoara impresie că Biserica acompaniază Statul, aşa cum reiese din articolul “Reprezentanţii opoziţiei, absenţi la recepţia de la Palatul Cotroceni” (Adevărul, 23 ianuarie 2009). La acesta Etichetând drept discursuri de tip Obama mesajele de Ziua Unirii ale oficialitatilor, gen "Fii tare, domnule preşedinte!", Ziarul de Iaşi (25 ianuarie 2009) a făcut următoarea referire: “(…) Patriarhul Daniel a trimis un mesaj prin IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în care acesta a subliniat nevoia ca politicienii să renunţe la interesele personale şi de grup. "Deşi în istoria ţării noastre şi a lumii nu de multe ori s-au depăşit interesele personale sau de grup, Moldova şi Ţara Românească, în acel moment de graţie, au jertfit fiecare câte ceva. Moldova şi-a sacrificat Capitala pe altarul Unirii, iar Ţara Românească şi-a sacrificat alegerea unui domnitor din rândul valahilor", a fost mesajul patriarhului”.
8. PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE A RUSIEI CRITICĂ BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ. La capitolul Relaţii externe bisericeşti, observăm cum speranţele Părintelui Patriarh Daniel “de cooperare frăţească folositoare Bisericilor surori şi Ortodoxiei în general” se izbesc de acuzele noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe a Rusiei. În articolul “Razboi pentru Basarabia. «Patriarhul-minune» al Moscovei ataca Biserica Ortodoxa Romana (Gardianul, 29 ianuarie 2009),
C. Rosoga arată: ”Atacând un bliant al predecesorului sau, patriarhul Aleksei al II-lea, Kiril s-a referit la decizia din 1992 a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române “de înfiintare a asa-numitei Mitropolii a Basarabiei cu Scaunul la Chisinau”. El a acuzat Mitropolia Basarabiei ca “a început sa emita pretentii teritoriale si asupra unor regiuni din stânga Nistrului, inclusiv pe teritoriul Ucrainei”.